Se știe din vremuri străvechi că apa este elementul primordial al vieții. Este greu să ne imaginăm existenta vieții fără apă... am putea spune chiar că fără apă nu se poate trăi. Este unica substanță care poate exista în natură, în funcție de temperatură și presiune, în toate cele trei stări de agregare: lichidă, solidă și gazoasă. Deține cele mai neobișnuite proprietăți fizico-chimice: la înghețare, cele mai multe substanțe se contractă, pe când apa își mărește volumul. În plus, densitatea gheții este mai mică, de aceea ea poate pluti deasupra apei lichide. Iar pentru ca gheața să se topească, este nevoie de mai multă energie decât pentru a încălzi alte substanțe. Apa din pori și capilare este capabilă să creeze presiuni enorme, de exemplu, într-o sămânță presiunea în momentul germinării poate atinge 400 atmosfere. Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării vieții, permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Uimitoarele sale calități ne-ar putea face să credem că apa este un lichid… magic!

Absolut toate formele de viață cunoscute până în prezent depind de apă, capacitatea ei de a forma diferite structuri moleculare complexe având un rol important în menținerea și dezvoltarea vieții. Este o componentă esențială a materiei vii. Să nu uităm că organismul uman conține 70% apă. Rolul chimic pe care îl are apa în metabolismul moleculelor esențiale ca proteine și hidrocarburi, numit hidroliză, se desfășoară în continuu în celulele vii. Structura apei este cea mai importantă proprietate, fiind reprezentată de modul organizării moleculelor acesteia, confirmând ipoteza cercetătorilor prin care apa este capabilă să înregistreze și să stocheze informație. Astăzi, mulți savanți recunosc faptul că ,,apa este o substanţă uluitoare, capabilă să adune în mod eficient informații provenite de la toate lucrurile cu care intră în contact”. În majoritatea religiilor, apa este considerată purificatoare, acordându-i-se un concept conectat într-o manieră foarte strânsă cu ideea de viață.

Acestea fiind spuse, ne putem da seama că apa pe care o consumăm zilnic este foarte importantă. Pentru a beneficia la maxim de efectul apei asupra ființei noastre trebuie să conștientizăm permanent calitatea apei pe care o consumăm.

În momentul de față poluarea apelor afectează calitatea vieții la scară planetară. Încă din vremurile copilăriei am învățat despre apa vie și apa moartă. Toți avem exemple în acest sens. Diferitele procese de obținere a apei potabile, precum și rețelele de distribuție, influențează puternic valoarea apei consumate. Dar avem noroc: beneficiem de o planetă care încă ne oferă la o scară globală două tipuri de apă pură, limpede, plină de informație și de energie vitală.

Circuitul apei 2

 APA “TATĂ” - obținută cu ajutorul energiei solare printr-un ciclu hidrologic numit ,,Circuitul apei în natură. Acest proces pus în mișcare de radiația solară și de gravitație determină o schimbare succesiva a stărilor de agregare ale apei. Putem considera evaporarea ca fiind o etapă principală a acestui ciclu. În acest proces se permite apei să lase în urmă toată “încărcătura” acumulată în procesul continuu de curățire a ecosistemului și să intre într-o nouă etapă a purificării și acumulării de noi energii și informații pe toată durata ei, alături de radiația solară. Prin alte procese fizico-chimice, continuând neîncetat acest circuit, fiecare moleculă de apă va ajunge iarăși în contact cu viața unde distribuie întregul bagaj informațional acumulat, contribuind din plin cu toată energia ei la procesul de evoluție a tot ce este viu.

 Circuitul apei 1

APA “MAMĂ” - obținută cu ajutorul căldurii interne printr-un proces pus în mișcare sub acțiunea presiunii și forței aburului. Este un proces care se desfășoară în interiorul Pământului pe toată durata circuitului de purificare. În fisurile scoarței Pământului aflate sub nivelul mărilor și oceanelor, apa este împinsă sub acțiunea presiunii spre limita camerelor magmatice aflate dedesubt. Este locul unde o parte din apă își schimbă starea de agregare datorită caldurii excesive. Aburul rezultat pornește spre suprafață prin multitudinea de galerii și coșuri rămase în urma activității vulcanice sau prin fisurile rezultate în urma mișcărilor de încrețire. Este momentul atingerii și conștientizării întregii colecții de minerale pe care Pământul le pune în slujba vieții. Apoi, răcoarea caracteristica înălțimilor își face tot mai bine simțită prezența, în adâncul munților declanșându-se o nouă schimbare de stare de agregare. Acum, molecule de apă străbat ultimul traseu, completează ultima informație referitoare la locurile pe care le străbat, țâșnind apoi la suprafață, de obicei destul de firave, dar cu o mare încărcătură purificatoare. Nu sunt multe, dar sunt puternice, nu seamănă unul cu altul și sunt greu de atins. Sunt izvoarele vii care apar în vârfurile munților.

Este bine de știut:

- Oceanele reprezintă punctul comun de plecare a moleculei de apă în scopul purificării, în lunga ei circulație, traversând și retraversând nenumăratele forme de viață care se succed.

- Într-o atmosferă nepoluată, apa de ploaie este aproape similară cu apa distilată, nu conține săruri, este foarte curată și poate înlocui cu succces apa de puț.

        - Apa de izvor este cea mai bună apă revitalizantă. Este bogată în minerale, oligoelemente și carbonați dizolvați. Vitalitatea sa poate fi observată în aspectul strălucitor care o diferențiază de orice alt tip de apă. Este elixirul tainic al vieții.

- O mare parte din izvoarele pe care le cunoaștem sunt de origine freatică, alimentate de apele subterane acumulate în zonele acvifere. Aceste ape, de obicei situate în zonele montane, dar și la câmpie, sunt cu atât mai curate cu cât se află mai departe de zonele expuse poluării.

- Izvoarele alimentate cu apă din adâncul Pământului nu pot fi poluate. Apa care se revarsă din aceste izvoare, este sigur etalonul a tot ceea ce înseamnă apă. Dispune de tot bagajul ei informațional.

Apă (dex) - lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul dintre învelișurile Pământului (hidrosfera).

Izvor (dex) – locul de la suprafața pământului pe unde iasă sau țâșneste apa subterană.