În acest moment al evoluției, toți suntem martorii dezvoltării exponențiale a tehnologiei. Noile informații și mai ales volumul lor, ne ocupă aproape tot timpul. Acesta să fie scopul nostru, sau este doar un răspuns al curiozității umane? În această continuă agitație, tot mai des simțim nevoia evadării din tot ceea ce noi oamenii am creat în jurul nostru, pentru o clipă de liniște interioară. Nu avem nevoie de niciun loc special construit pentru aceasta, deoarece  redescoperim că Natura ne-a oferit încă de la începuturi Edenul din care în mod natural facem și noi parte. Este puntea principală a legăturii noastre cu întreg Universul. Oricine poate să recunoască măreția creativă și copleșitoare a naturii, reușind prin contemplare să trăiască această experiență. Filosofii Spinoza (secolul XVII) și Heidegger (secolul XX) susțineau că scopul existenței umane este contemplarea Naturii.

Natura ca și entitate reprezintă o schițare maximă a perfecțiunii. În acest context, este de înțeles cum o mică interconectare cu ea, o simplă plimbare prin pădure duce la o liniștire și totodată la o puternică reîncărcare cu energie. În plină contemplare a naturii poți depăși sfera propriilor gânduri, perfecțiunea care apare de pretutindeni te acaparează la fiecare pas, se realizează legatura directă a privitorului cu ceea ce este privit, inclusiv cu ceea ce este imaginat, redescoperind astfel puterea creatoare a fiecăruia dintre noi. Probabil că în Natură, ne simțim din nou acasă, în atmosfera cu care ființa umană a avut ocazia să se afle în echilibru în milioanele de ani ale dezvoltării. Regăsirea Naturii, respectul și compasiunea față de celelalte ființe vii, va face posibilă supraviețuirea noastră ca specie umană.

Aprecierea și contemplarea naturii crește satisfacția asupra vieții. Natura a fost creată pentru a aduce omului sănătate și vitalitate. O simplă plimbare în natură îmbinată cu exercițiul fizic poate fi un medicament ideal pentru trup și suflet. (Linda Wasmer Andrews).

Contemplarea naturii reușește să ne scoată din cotidianul pe care ni-l oferă viața modernă. Felul în care liniștea se manifestă în minunatul tablou al creației oferit de către natură, ne dezvăluie pacea adâncă în care se manifestă universul.

În mod cert, actul de contemplare presupune punerea propriei persoane în centru. Este legătura noastră între planul existent și puterea de pătrundere a imaginției. Este modul prin care reușim să privim în interiorul nostru și având ca exemplu natura însăși, să putem înțelege propriile noastre mecanisme de funcționare. Astfel putem deveni conștienți de ritmul natural al vieții. Experiența va apărea atunci când ajungem să simțim ceea ce contemplăm.

Tot mai mulți oameni conștientizează acum aspectele unei lumi existente cu mult înainte de apariția civilizației umane. Sunt cei care se dedică contemplării naturii, superbului proces de luminare a sinelui, cea mai puternică unealtă a devenirii.

Contempla (dex) - a privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție.

Natura (dex) -lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima.